Calitatea aerului de interior (C.A.I)

În ultimii ani, calitatea aerului de interior a preocupat atât mediul științific, cât și pe cel public. Motivația este dată atât de timpul petrecut în locuință, cât și de statisticile efectuate de Agenția pentru Protecția Mediului (Environmental Protection Agency – EPA) care indică că, în medie, nivelul poluanților de interior este de 2 până la 5 ori mai mare decât în aerul de exterior (Jiang și colab., 2013).

Calitatea aerului de interior este influențată de mai mulți poluanți și surse:

poluanții generați în interior din combustie sau materiale de construcții, incluzând compușii organici volatili (COV sau VOC), formaldehida, monoxidul de carbon, radonul din materialele de construcție;

poluanții introduși din exterior prin intermediul ventilației: radonul sau compuşii organici din sol;

poluanții generați de oameni: dioxidul de carbon.

Monoxidul de carbon (CO) este un poluant des întâlnit în aerul de interior având o acțiune toxică acută și poate fi considerat ca și un antimetabolit al oxigenului. Odată inhalat, CO se leagă puternic de hemoglobină rezultând carboxihemoglobina, un compus care blochează transportul oxigenului în organism. Intoxicația cu CO poate fi fatală. Expunerea cronică la CO poate accelera procesele de ateroscleroză favorizând depunerea colesterolului pe pereții arterelor sau poate crește riscul producerii de tromboembolism în inimă sau creier (Coultas și colab., 1991).

Studii efectuate în diverse țări (Germania, Olanda, SUA) au semnalat concentrații ridicate de benzen, cloroform, dicloretan, stiren, xilen, toluen, diclorbenzen, depășind concentrațiile din aerul de exterior (Wallace 1991). Formaldehida reprezintă unul dintre cei mai toxici compuși organici volatili. Acest compus organic este emis din diverse surse cum ar fi materiale de construcții, materiale folosite pentru izolații (spumă pe bază de uree și formaldehidă), mobilă, pardosele, tapet de perete, etc., fiind unul dintre cei mai comuni poluanți ai aerului de interior. Efectele expunerii la formaldehidă pot fi asociate cu iritații nazale, boli respiratorii cronice, astm bronșic, efecte adverse asupra sistemului nervos central și a sistemului de reproducere (Novac 2014).

Calitatea aerului de interior reprezintă o parte importantă din calitatea sănătății populației, numeroase ţări având legi sau recomandări pentru poluanții aerului de interior. Concentrațiile maxime admise pentru poluanții aerului de interior la nivel internațional sunt prezentate în Tabel 1.

Radonul rezidenţial

Radonul este un gaz radioactiv, nobil, incolor, inodor și insipid, rezultat din dezintegrarea radiului de origine naturală. Radiul se găsește oriunde în sol, apă, materialele de construcții (Cosma și colab., 2008).

Radonul este unul dintre cele mai studiate elemente la ora actuală, care, în urma studiilor epidemiologice a fost clasificat ca fiind a doua cauză de cancer pulmonar, după fumat (WHO 2009). Impactul carcinogen al radonului și produșilor săi de dezintegrare este dovedit atât de studiile efectuate în cadrul cohortelor de mineri, cât și de studiile caz-martor privind expunerea la radonul din locuinţe. În ultimii 25 de ani au fost efectuate peste 20 de studii majore privind impactul radonului rezidențial în apariția cancerului pulmonar, concluzia principală fiind că riscul de a dezvolta cancer pulmonar datorat expunerii la radon crește cu 16% pe 100 Bq/m3 (Darby și colab., 2006). Studiile indică faptul că în Europa între 8 și 15% din totalul cazurilor de cancer pulmonar pot fi atribuite radonului din locuințe, aspect care îl transformă în principalul factor de mediu care cauzează cancerul pulmonar (George, 2015).

În majoritatea studiilor efectuate atât în Europa, Statele Unite ale Americii sau Asia s-au folosit detectorii de urme din alildiglicol (CR-39) pentru determinarea radonului rezidențial. În cadrul poriectului de faţă, în cele 1000 de case selectate s-au amplasat în fiecare casă câte doi detectori, în camerele cu gradul de ocupanţă ridicat (dormitor, living), în cadrul a două campanii succesive. În acest fel, s-a asigurat o creştere a exactităţii rezultatului obţinut.

În România, primul studiu pentru realizarea unei hărți privind distribuţia concentrației de activitate de radon este realizat de Cosma și colab. (2013), această activitate fiind continuată de echipa Laboratorului Încercări Radon „Constantin Cosma” din cadrul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Mediului (http://ceram.centre.ubbcluj.ro/), varianta actualizată a hărţii fiind redată pe site-ul de aici.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă un prag de 100 Bq/m3 pentru concentraţia de actitivitate de radon rezidenţial, iar dacă această valoare nu este fezabilă, să nu fie mai mult de 200 Bq/m3. Legislaţia din cadrul Comunităţii Europene stipulează o valoare prag de 300 Bq/m3. Această valoare a fost preluată şi în cadrul legislaţiei ţării noastre.